Creativitatea la puterea 78 (de ani)

Mare parte din ceea ce sunt azi se datorează bunicii mele și astăzi vreau să o sărbătoresc povestindu-vă vouă despre ea. De la Bunica Mea am învățat ce inseamnă dragostea pentru ceilalți, bunătatea, istețimea, curajul, stăruința și nu în ultimul rând creativitatea. Zâna copilariei mele a fost ea, de câte ori îmi doream ceva, oricât de nerealizabil părea, facea ea cumva să se întample.  Debordează prin toti porii de o creativitate pură, naturală, nestudiată, crescută din curiozitatea ei înnăscută, din dorința de a rezolva probleme, încăpățânarea de a își implini visurile și reziliența de trece peste toate dificultățile vieții.

Bunica mea este un om rar și sunt recunoscatoare că a fost dat să fiu nepoata ei!

Vă invit să o cunoașteți și voi pe Mamaia Geta și să vă lăsați inspirați de o viața de CREATIVITATE!

Cine ești tu?

Sunt o bunicuță bătrână pentru cei 5 nepoți și 5 strănepoți.

Câți ani ai?

78 de ani

Ce înseamnă pentru tine să fii creativ?

Trebuie să fii conștient de ceea ce trebuie să faci, să fii conștient că poți să faci ceva.

Cum ai fost creativă ieri?

Zilele astea stăteam și mă gândeam “Măi ce pot eu să fac?” Și mi-a venit  inspirația, “De ce să stau eu în halate și nu îmi fac din halate pantaloni?” Uite așa mi-a venit în minte și cum îmi vine în minte mă și apuc de treabă. Dacă nu te apuci imediat îți vin gânduri, îndoieli, zici “Ei de ce să mai fac?” Când te hotărăști de ceva apucă-te imediat. Eu niciodată nu am lăsat pe mâine ce puteam să fac azi.

Cu ce te ocupai când erai tânără?

Am început de jos, am lucrat la centrul de sortat fructe -legume și apoi ușor, ușor m-am ridicat, aveam și trei copii și trebuia să fac ceva. Nu am mai muncit la munca de jos și am ajuns să fac o muncă mai ușoară pentru mine. Am deschis un aprozar în curte, am lucrat la el 12 ani și apoi am trecut pe partea alimentară. După revoluție am reușit sa am propria mea societate, un magazin alimentar.

Ce făceau părinții tăi?

Taticul meu era croitor iar mămica mea îl ajuta. Noi am fost 5: 3 fețe și 2 băieți. Tăticu era un om foarte bun, ne iubea atât de mult  iar mămica era mai dură, chiar foarte dură. Tăticu mereu îi spunea:  “Lasă, mă nevastă. Copiii sunt copii. Ce vrei? O să creasca.” Mămica nu ne ierta doamne ferește.

Povestește-ne o pățanie de-a ta:

Îmi aduc aminte o zi, eu eram acasă cu fratele meu mai mic și ne jucăm, cum era casa la țara, pe prispă iar tăticu cosea la mașină în casă. Noi ne jucăm  pe prispă cu ciocălăi de porumb. Eu aruncam în frate-miu și el în mine și tot așa până când am trântit unul în geam și am spart geamul peste tăticu. Avea mașina de cusut chiar în fața geamului. Acuma l-am spart l-am spart, tăticu nu ne certa, dar problema era cum să facem cu geamul. La țara erau geamgii care umblau cu geamuri în spate și tăticu l-a chemat să repare geamul, noroc că mămica nu era acasă, că de era, văi de capul nostru. Tăticu a vorbit cu el, ne-a pus geamul și mai aveam undeva în spate un alt geam de pus, l-a pus și pe acela și a plecat. Și să vedeți că se întâlnește geamgiul cu mămica în sat și îi zice ”Hai Nea Vasile să vii să îmi repari geamul din spate” și el zice că “Lasă Maria că l-am pus și pe ăla din față și pe ăla din spate”. :). Când a venit ce i-a făcut lui tăticu, numai el știe. Și uite așa erau părinții mei. Mama a rămas văduvă la război cu 5 copii și a fost groaznic pentru ea.

Ce jucării aveai?

Făceam păpușele. Mă urcam în salcâm și rupeam 2 bețe și le făceam în cruce, făceam din cârpe capul, un cap rotund mare și îi făceam coc cu altă ață iar de coc legăm mătase de porumb, ne plăcea așa că atârna părul papușei.  Și în rest le făceam rochițe. Nu ne învața nimeni, învățam noi unii de la alții. Nu aveam jucării. Singura jucărie pe care am avut-o mi-a adus-o tăticu de pe front, a fost un portofel frumos din mărgele, era o frumusețe. Era singura jucărie care am avut-o și țineam la ea ca la ochii din cap, până mi-a furat-o o colegă și am rămas fără ea. Pentru sora mea mai mare adusese taticul o păpușă din porțelan, foarte frumoasă, iar fratelui meu îi adusese un avion care bâzâia, zbura și cădea.

Erai diferită de frații tăi?

Da. pentru că eram neastâmpărata. Mămica mea îmi spunea  Cațaveicu, adică vorbeam mult, făceam și rele și ea îmi zicea  “Da mai taci din gură Cațaveicu” eu nu înțelegeam ce înseamnă. Mă băgam peste tot, nu exista nimic în casă ca eu să nu știu. Mămica, săraca, avea o cameră mare, care de la perete la perete avea hambare cu făină, mălai etc. Și pe mine toată ziua bună mă trimitea să cern mălai pentru mămăligă, că era mămăliga la putere și mă tot uităm la un coș care era agățat în grindă și mă tot întrebam cum să ajung eu la el. Până la urmă am ajuns, m-am suit pe hambar și după hambar am ajuns la coș și acolo mămica ce crezi că ținea? Zahăr cubic și erau pe atunci, nu știu de unde, niște covrigei roșii, care se țineau intr-un bidon, iar de atunci eu mă tot urcăm acolo și mai “furam” un covrig.

Cum îți veneau ideile?

Păi pe moment îmi veneau, ce crezi că mă gândeam prea mult? Nu plănuiam. E și de râs și de plâns.

Crezi că lipsa resurselor te obligă să fii creativ?

Da sigur, dacă nu ai ce îți trebuie și nici putere să cumperi. Mai ales pe vremea  când eram eu tânără nici  nu aveam de unde să cumpăr și toată ziulica trebuia să îmi hrănesc, îmbrac și să îmi încalț copiii. Toată ziua le coseam cămășuțe, pantalonasi, bineînțeles cu ajutorul lui mămica, eram foarte departe una de alta. Când m-am măritat m-am mutat în deltă la soacra mea și prin corespondența vorbeam cu mămica  și o rugăm să îmi trimită colet cu țipare ca să croiesc pantaloni, chiloței, cămășuțe.  Mămica mi-a făcut colet  mi-a trimis și încet, încet am învățat să cos. A fost greu după ce a murit tăticu, nu aveam prea mult pământ, aveam doar un cal și o căruță, eram cei  mai săraci oameni din sat. Cine avea doar un cal era om sărac. Iar mama mă ținea mereu după ea să învăț să o ajut la cusut. Dar eu plângeam mereu  și ziceam  că mai  bine mă duc să trag sapa de coadă decât să cos, nu îmi plăcea Doamne ferește.  Na , vroiam și eu să  mă zbengui ,  să mă joc, cum să  stau în casă ?

Când aveai copiii mici cum era? Stăteați bine cu banii?

Nu stăteam deloc bine cu banii. Făceai tot posibiul și lăsai multe lucruri la o parte și făceai pentru copii. Îmi aduc aminte când era fata mea la grădiniță, pentru serbarea de final i-am făcut o rochie așa frumoasă din hârtie grofată, era zâna florilor, avea coroniță pe cap. Singură i le făceam.

(din arhiva foto a familiei Chirilov)

Când au crescut nepoții nu mai erau probleme de îmbrăcăminte, se găseau de toate însă îmi plăcea în continuare să fac, cel mai mult am făcut  vestuțe, hanorace împletite, pulovere, pantalonasi și fuste. Odată am făcut pentru nepoată mea un costum din perdele albastre.

Cum ți-a venit  ideea să folosești la împletit un ac de siguranță modelat?

(reproducere contemporană a tehnicii)

Mă duceam la fete la tricotaj și mă uitam cum mergeau mașinile de tricotat și am văzut acolo ace. Când împleteam țineam lucrul pe după gât și mă zgâria, mereu aveam semne și mi-a venit ideea, ce ar fi să fac și eu așa, să nu îmi mai pun ața de după gât. M-am inspirat din modele. Nu ai de unde să știi, decât dacă vezi undeva, apoi te întrebi ce ar fi să fac și eu așa?

Crezi că sunt oameni care nu pot să fie creativi?

Nu că nu pot, nu vor. Nu există om care să zică că nu poate să facă ceva, nu vrea să facă. Nu vrea să își pună mintea la contribuție, zice că nu poate și gata.

Poți să înveți pe cineva să fie creativ?

Poți să îl înveți dar greu. Poți să îi arăți calea de a face ceva dar dacă nu vrea zice că nu poate și gata.

Ai avut oameni care te-au inspirat?

Ba da am avut, pe bătrâna de unde am cumpărat casa. Bineînțeles  aveam 24 ani când m-am mutat aici, ea era o femei e la 50 de ani care a fost tare aproapiată de mine și de la ea am învățat foarte multe. Și în privința  bucătăriei și de copii, în privința curățeniei, în tot ce mă înconjura pe mine. Vedeam la ea ce face și imediat îmi venea ideea și mă apucăm și eu. Aveam 3 copii și toți erau mici și trebuia să fac ceva, iar ea mă inspira. Era problema pieței că nu se găsea de mâncare, era foarte greu. Când lua soțul salariul mergem în piață cu ea și mă învăța ce să cumpăr, ce să fac de mâncare la copii. De exemplu din piață cumpărăm 3 cocoși mici, îi aduceam acasă, pe unul îl tăiam și pe ceilalți îl lăsăm liberi în curte.

Trebuia mereu să venim cu noi idei, nu erau frigidere, făceam mâncarea și o țineam în beci, nu aveai cum să ții mâncarea decât în ziua respectivă, apoi  era nevoie să faci una nouă.

Ai văzut prieteni care se limitează?

Am prieteni care nu au și nu vor să facă ceva pentru a ieși din situație.

Are legătură creativitatea cu ordinea?

Bineînțeles că are legătură una cu alta. Nu poți să trăiești în neordine.  Trebuie să îți pregătești toate la îndemână. Și la mâncare și la orice, toate trebuie făcute cu ordine. De exemplu acum câteva zile când au căzut trandafirii în curte din cauza unei furtuni, m-am dus la ei și am stat și m-am gândit enorm de mult ce să fac să îi ridic de jos și apoi m-am dus și am încercat o variantă, am văzut că nu funcționează am mai încercat una și tot așa până când i-am ridicat. Trebuie doar să te gândești și îți vin idei pe loc că să salvezi ceva de la pieire.

S-a întâmplat de exemplu să nu ai o unealtă în casă și să fie nevoie să improvizezi?

Ba da, de multe ori, încerci. Dacă nu ai ciocan poți să folosești mânerul de la un cuțit, dacă nu reușești să ajungi să varuiești tavanul pui coada de la o mătura la bidinea, imediat găsești soluția dacă nu ai ce îți trebuie la mână.

Ce ai face dintr-o perdea și un trandafir dacă ar fi să creezi ceva?

Stai să te gândești la perdeaua aceea să o transformi și pe ea într-un trandafir.

Când creezi ceva o faci cu pasiune?

Bineînțeles că da, dacă nu  faci cu pasiune ceea ce faci nici nu îți iese.

Mie când îmi vine o idee o și pun în practică, dacă nu o pun în practică degeaba îmi vin ideile, nu vezi rezultatul  ideii care ți-a venit.

Dacă ar trebui să le dai un sfat tinerilor care au de toate ce le-ai spune- cum își pot încă stimula ei creativitatea?

Trebuie să lase la o parte ideea că am tot ce îmi trebuie, până nu pui mână și faci tu. Adică ai de toate dar mai bine este să începi să faci tu singur ce vrei tu să creezi. Te duci în magazine ai de toate dar dacă nu sunt create de tine parcă nu au nici un Dumnezeu, nici un rost. Acesta ar fi sfatul meu să pună mână să facă singuri, să creeze să nu aștepte să le ia pe toate de-a gata.

Cum ar fi lumea asta dacă nimeni nu ar mai crea nimic? Dacă doar ți-ai scrie în calculator ce vrei și  acesta ți-ar scoate.

Ar fi un dezastru! Creația personală este importantă în orice domeniu. Trebuie să pui mâna să faci nu numai să le iei acolo de la calculator, trebuie să le faci, dacă nu ai face asta ar muri totul, nu ai ce să lași în urmă.

(fotografie de Laurențiu Midvichi)

Vreau să îi mulțumesc bunicii mele pentru inspirația care este pentru mine, pentru nenumăratele situații în care a găsit soluții nemaivăzute la problemele zilnice, pentru faptul că este un exemplu și un model pentru cei din jur, pentru tot ce am învățat de la ea și mai ales pentru toate minunățiile de haine, totoși, prăjituri, bomboane de ziua mea, aranjamente florale, coronițe etc pe care mi le-a creat și dăruit cu pasiune și multă dragoste.