Nu-ți trebuie talent ca să fii creativ

Creativitatea e nativă

“Creativitatea e nativă, aşa cum ţi-este dată capacitatea de-a interacţiona, de-a comunica şi chiar de-a colabora cu ceilalţi din jur.

Oamenii se tem când aud sau rostesc cuvântul creativitate. De ce o fac? Probabil pentru că în primul rând li se pare că această creativitate este o calitate a celor aleşi, şi mai ales pentru că le-au fost criticate ideile şi versiunile pe care le-au propus realităţii. Dacă atunci când eram mici ni se cerea să facem un lucru, să desenăm de exemplu, şi-l făceam altfel decât majoritatea, intervenea învăţătoarea, profesoara spunând: Păi, nu aşa se face măi ….! Uite cum e corect. Bineînţeles, totul ţinea de viziunea celui care corecta. Acest gest venit din exterior intra în contradicţie cu dorinţa noastră de-a ne manifesta creativ.

Câți dintre voi sunteți creativi?

Se spune că într-o clasă de elevi din ciclul primar dacă se pune întrebarea: “câţi dintre voi sunt creativi?” vor fi ridicate sus majoritatea mâinilor. Aceeaşi întrebare adresată elevilor de liceu generează cu mult mai puţine răspunsuri pozitive, tocmai pentru că peste ani, dacă nu dăm răspunsurile potrivite, nu suntem apreciaţi, nu suntem buni.

Acum întreabă în cercul tău de prieteni şi vezi câţi îţi vor răspunde: Da, sunt creativ, uite ce-am făcut ieri.

Se pare că teama de-a nu fi acceptaţi de cei din jur, de topul celor cu rezultate deosebite, ne înăbuşă şi ne deplasează de axul nostru creativ, care există acolo latent în fiecare, aşteptând să-i dăm glas chiar prin gesturi mici, zilnice.

Povestea mea cu creativitatea

Când eram elev de gimnaziu pictam. Ce pictam? Nu ştiu nici eu. Ce-a făcut profesoara mea de desen când a văzut trăirea mea? M-a îmcurajat să continui; chiar ajunsese să-mi spună de fiecare dată când ne vedeam să dau admitere la liceul de arte din Sibiu. Ce credeţi? Nu am ascultat-o.

Mi-era teamă că poate nu am să trec testul cu natură statică (cum auzisem din poveşti). Eu nu ştiam cum trebuie să desenez, ci pur si simplu mă lăsam. Mă terifia gândul că aş putea să pic examenul.

Am renunţat la a merge la liceul de arte, însă acea renunţare a fost un stimul suficient de puternic încât să nu las să moară interesul meu pentru ce era frumos şi mă încânta vizual.

Continuam să merg să văd expoziţii, voiam să cunosc oameni din domeniul artistic ca să-mi hrănesc  spiritul meu care simţeam că e creativ. Nu era nevoie să-mi valideze cineva acest lucru.

M-am desprins de lumea cifrelor

După un liceu de profil economic în care desenam la sfârşitul caietelor, m-am decis să mă desprind de lumea cifrelor şi am ales teatrologia(ştiinţa teatrului), fiind curios de lumea scenei, de cum stă treaba cu artele spectacolului.  Am studiat, mi-am satisfăcut curiozitatea, dar ce-a fost interesant e că în anul I de facultate am cumpărat o cameră video împreună cu fratele meu care tocmai terminase jurnalismul şi am devenit interesat să surprind imagini(nu că nu aş fi avut deja microbul în mine, doar că acum firea mea îşi căuta moduri noi de manifestare, de-a scoate la lumină ce era deja în mine).

Umblam cu camera după mine, atârnată de mâner, pe la evenimente, pe dealuri, şi-mi exprimam liber acea bucurie simplă de-a descoperi, de-a crea(cu sau fără valoare artistică).

Am început să devin din ce în ce mai implicat în această călătorie a mea prin lumea de imagini. Schimbam idei cu oameni cu aceleaşi pasiuni, publicam încercările mele fără pretenţii şi mă bucuram că pot să împărtăşesc cu alţii fotografii din căutările mele zilnice. Mă fericea.

Nu a fost nevoie să fac vreo facultate de profil pentru a mă putea manifesta creativ. Am făcut-o cu toată trăirea şi îmi sunt recunoscător că mi-am permis asta. Am avut două expoziţii personale, una chiar în Olanda cu vânzare, am avut lucrări prin expoziţii şi proiecte europene, am fost ales să fotografiez evenimente naţionale şi internaţionale.

Design grafic

În acelaşi timp în care căutam subtilităţile lucrurilor din jur, începea să mă intereseze design-ul grafic.

Era o provocare. Am învăţat singur să folosesc instrumentele de bază ale programelor şi mă jucam cu linii, culori, încercând să dau viaţă ideilor mele. Uneori, după mai multe ore de lucrat cu pixeli, nu-mi plăcea ce ieşea, dar continuam să văd cum pot să fac altfel şi încercam să văd unde pot ajunge cu imaginile create. Dintr-o joacă şi o activitate fără un scop precis a ajuns să fie modul meu de-a câştiga un venit. Începusem să fac afişe de teatru şi să particip la competiţii. Pentru fiecare afiş căutam un concept. Mă fascina. Ce vreau să subliniez, este că în tot acest parcurs nu m-am gândit că ceea ce fac TREBUIE să fie cumva sau altcumva. M-am lăsat. Desigur, tot ce-am realizat a luat în calcul rigoarea mea faţă de mine, bucurându-mă de creativitatea din viața mea.

Două proiecte creative

Ai zice că omul se calmează. Da de unde…În 2013 am început două proiecte creative minunate, împreună cu doi oameni la fel de curioşi şi entuziasmaţi (Cristi şi Raluca).

Mi-am demonstrat că creativitatea nu e conectată doar cu arta, asa cum poate aş fi tins şi eu să cred și cum poate crezi și tu.

Nu, creativitatea eşti tu şi ceea ce alegi să faci şi este diferit de modurile de manifestare ale celorlalţi, însă în acord cu fiinţa ta.

Nici la 27 de ani nu ştiu dacă am talent la pictură, ca fotograf, graphic designer  pentru a construi proiecte, dar îmi dau şansa să-mi explorez sufletul şi mintea şi să aflu ce e acolo, oferindu-mi valoare mie şi celor din jur.

Nu ştiu cum şi când te simţi tu creativ, ce te bucură pe tine, însă cu siguranţă dacă te vei întreba şi te vei asculta, vei putea să descoperi unde se află rezervorul tău de creaţie.  Nu e nevoie să-ţi exprimi impulsurile interioare ca mine. Eu sunt eu, tu eşti tu. Îţi cer să fii tu!

Manifestă-ți propria creativitate

Pentru unii, creativitatea se manifestă în modul de-a vorbi, la alţii (bunica mea de exemplu) în experimentele culinare sau alte domenii nebănuite, dar care ţin de pasiunile lor. Oricare e preocuparea ta de azi, gândeşte-te că ai dreptul şi ia-ţi dreptul de-a te manifesta creativ, indiferent de ce zic şi cred alţii. Oricum viziunile noastre ca oameni diferă. De ce să nu fim bucuroşi de aceste diferenţe, folosind beneficiile de-a ne crea propria identitate şi viziune asupra vieţii?

Nu te limita la ce ţi-au spus alţii că este creativitatea sau la ce ai ajuns tu să crezi că este! 

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *